Pentru ca, tot am zis ca o sa postam o bucatica din viata noastra de liceeni, hai sa va povestesc cum petreceam perioada de vara in timpul liceului, prin anii ' 90... Eram in clasa a X a (cred), oricum, situatia se perpetua (mai putin iarna) de prin vara clasei a IX a, asta ca sa va dati seama ca eram niste copii "foarte silitori", "foarte cuminti" si pot continua pe acelasi ton ... Asta am scris-o pentru fi-miu, daca-i trece vreodata prin cap sa intre aici si sa citeasca ce scrie maica-sa, el fiind elev tot la Neculce, intr-a XI a.
Dar, sa revin ca, am luat-o pe aratura, senina si cretina ca babele... Plecam in mod frecvent (zici ca avea raie scoala, asa fugeam de ea), in Herastrau la plimbare cu barca... Romantici si noi, ce sa mai... Impreuna cu Ioana Bovo ( azi Ioana Bovo Marlow), cu Gusti Ionescu (azi doctorul Augustin Ionescu - nu-i cereti consultatii pentru ca-i veterinar), cu Catalin Codita ( "marele" nostru tenismen, azi cred ca-i prin Canada), cu Stefan Preda ( pe care l-am revazut cu drag, dupa 20 de ani), cu Iulian Manole (de care mi-e tare dor iar el e in Australia) si cred ca lista poate continua cu foarte multi, pentru ca noi inchiriam de regula vreo 4-5 barci si nu aveam voie in barca decat 4 ... Deci, IUBEAM SCOALA !!!!!
Ajungeam la debarcader, dadeam buletinul si banii, luam barca si da-i tata, la vasle. Nu va ganditi la tampenii ca, nici noi nu ne gandeam... Stiu doar ca mergeam spre coada lacului ( sa nu ne vada aia de la debarcader) si da-i harjoneala... Ne stropeam unii pe altii ( ziceai ca au pus pompierii furtunul pe noi), ne prosteam trecand din barca-n barca, unii mai curajosi se dezbracau si sareau in lac, pana cand, intr-o zi din asta de mare veselie, apar unii langa noi ( si ei tot cu o barca), dracu'i vazuse ca noi nu, noi eram prea preocupati sa ne prostim. Pesemne ca astia, care aveau lacul in grija, vazand ca noi ne-am facut abonament si venim aproape zilnic, dar dupa ce luam barcile ne cam volatilizam din raza lor, si-or fi inchipuit ca facem cine stie ce si ne-au urmarit... Tocmai bine ca ne-au prins la scaldat si stropit si, foarte seriosi, ne-au spus sa tragem barcile la mal ca, o sa vedem noi ce patim... Sper ca va aduceti aminte ca-n vremurile alea exista si putin respect, si putina rusine, si putina frica. Asa ca, noi ca niste liceeni cuminti ce eram, ne-am dus "spasiti" spre debarcader. In barci, care mai de care, faceam pe vitejii, dupa ce am ajuns la debarcader si ne-au spus aia ca nu "pupam" buletinele pana nu golim de apa toate, dar absolut toate barcile ancorate, ne-a cam pierit zambetul... Eh, dar nu pentru mult timp. Pentru ca, am luat partea plina a paharului: ne-am petrecut minunata noastra dupa-amiaza, golind apa din toate barcile ancorate la mal... in bombanelile lui Gusti si-n hohotele noastre de ras...DAR IMPREUNA. Au fost si "dezertori" de la aceasta corvoada, dar i-am iertat. Asa ca, asta a ramas una din cele mai haioase amintiri... Toti cei implicati si-o amintesc cu zambetul pe buze...
Episodul 2 ... Eu, Capota M. si partial Chirila T., am petrecut, pana dimineata (aproape), intr-una din scarile blocurilor de 4 etaje dintre Ciuperca si Domenii....
Va urma...
super cu barcile pe Herastrau, erau barcile alea vechi, de lemn, mai batrane ca noi. Oricum, si stropitul ala cu apa tot conotatii erotice avea (pai ce altceva sa aiba la varsta aia, cand 99% din timp numai la sex te gandesti), mi-a zis mie unu Freud :))
RăspundețiȘtergereBai Vio ce memorie ai. Asa era cu barcile. Asta insa se intampla numai la sfarsitul clasei a IX-a deoarece ne obisnuisem cu mersul pe stadion si uitasem de scoala. Parca in clasa a Xa numai faceam asta. Sau poate uit eu.
RăspundețiȘtergereLa scosul apei din toate barcile a fost frumos ca de...eram impreuna. Mai e un mic incident pe care poate nu-l stii. Acest Manole pe care multi de aici nu-l stiu ca a stat in Neculce doar in treapta intaia recunoscuse pe unul din cei care ne fortasera sa golim barcile. Habar n-am cine era si stiu doar ca era din Crangasi. Asa ca i-am zis intr-un glas amenintator: "Tu stai in Crangasi nu?" Uimit ca stiu unde sta mi-a raspuns: "Da. Dar de ce intrebi?" I-am raspuns intr-un ton foarte calm si clar: "Nu conteaza. Ci conteaza doar ca stiu unde locuiesti." Adica ca si cum as zice, "N-ai matale grija ca te fixez eu."
Incepuse sa se balbaiasca putin si ca daca ii fac ceva atunci o sa-mi faca el nu stiu ce inapoi insa m-am tinut tare si i-am spus ca : "Nu e genul meu sa intru in amanunte...asa ca ramane de vazut." Ce tare ma dadeam si bagasem frica in el cu toate ca n-aveam nici un prieten prin Crangasi care putea sa i-o traga. Ci important era doar ca ma dadusem putin tare. Rar cand imi scapa mie ocazia pe atunci sa ma dau mare :))
Cine e tipul din Crangasi???
RăspundețiȘtergere