vineri, 25 februarie 2011

multele tampenii din timpul celor mai frumosi ani...

Trecuse revolutia, euforici fara voie, visatori si prea increzatori in libertate, incepem trimestrul al II-lea, poate cele mai frumoase luni de scoala; nu mai tin minte mare lucru, dar clar nu faceam nimic, doar greve si conspiratii impotriva profesorilor ai naibii... "Jos Parlea!" cred ca cel mai intalnit slogan pe coridoare.
Iunie, eveniment important la universitate, mineriada daca a uitat cineva. Desi in sfaturile tuturor "nu va duceti la universitate" era ce-a mai folosita fraza, bineineteles ca primul lucru la care ne gandim cu Capota, este sa mergem la universitate. Cu gura pana la urechi, ajungem la universitate, trecem neobservati de primele flancuri de mineri si ajungem pe la arhitectura fara sa ne bage mai nimeni in seama pe tot parcusrul drumului. Multe detalii nu-mi mai amintesc, imi amintesc insa, doar, ca ne-am trezit deodata alergati de un grup de mineri, nu ca ar fi avut neaparat ceva cu noi, dar eram pe langa un alt grup de studenti mai galagiosi care fugeau si ei care incotro vedeau cu ochii; ma rog, ne prind cumva alti mineri, ne vad inofensivi, ba chiar caragiosi cu fetele noastre de copii tampiti, ne sperie un pic ca ne dau o bata pe spinare, dupa care ne trimit spre iesirea din zona, cumva escortati. Plecam cu coada intre picioare spre casa, intr-un hohot de ras, gandindu-ne la alte tampenii de la vremea respectiva.
Partea ce-a mai interesanta abia acum apare. Venind spre liceu, pe la victoriei, gasim un fel de baner pe jos, o carpa cu doua bete, pe care scria "COMUNISM CU FATA UMANA", luam banerul de pe jos si intr-un hohot de ras incepem sa-l purtam ridicat, ca niste participanti la manifestatie; mergem pret de cateva minute, hlizindu-ne la maxim, cand in fata ne apare tovarasa de fizica, d-na PANA; instantaneu ne dispare zambetul si cumva incercam sa scapam de baner, "Stati asa!" vocea tovarasei ne rasuna in urechi, inlemniti si putin balbaiti incercam sa schitam un fel de "buna ziua"... "Ce aveti voi acolo?"... "aaaa aaa aaaaa, nimic tovarasa profesoara!?!?!" "Ia sa vad!", "hm, comunism cu fata umana?", "da, voi stiti ce inseamna???" "nu tovarasa, era pe jos... si...", "bine, lasa ca vorbim la ora de fizica!!", "la revedere", "sarutmana..."; inlemniti, tremurand, fara nici un pic de urma de hlizeala, ne indreptam tacuti spre casa.
Ora de fizica, "Oprea si Capota, se se ridice in picioare!", "Imi puteti acum explica ce inseamna "comunism cu fata umana?", "nu tovarasa profesoara, noi doar l-am gasit pe jos si radeam si noi un pic...", "bine, bine, scoateti o foaie de hartie..."
... trimestrul II, numai note de 2 si 3 la fizica, orice extemporal sau ascultare era un esec.
... trimestru III, 2 si 3 continua sa fie rasplata maxima pt un efort sustinut de toceala, nimic, nici o metoda de rezolvare nu parea sa o induplece cumva, acel baner exista viu in amintirea tovarasei de fiecare data cand era vorba de oprea si capota;

Tampenii am facut cu nemiluita, dar de departe, pe asta nu cred ca am s-o uit vreodata, cand imi amintesc de anii de liceu.

martinez

4 comentarii:

  1. Genial :))))
    Eu imi amintesc ca prin iarna lui 90 am venit la scoala direct de la o manifestatie. Frate, fusese panarama mare in Piata Victoriei, daca nu ma insel, si eu apar la scoala cu noroi pe pantofi, urat de tot. Am avut senzatia ca se uita la mine colegii ca la un erou. Eu eram mai mare cu 2 ani ca ei si aveam mult mai multe grade de libertate de la parinti (adica faceam ce voiam, practic :))) ) si multi inca erau la faza cu cerut voie/dat voie.
    Pana azi credeam ca eram singurul cu apucaturi revolutionare, dar iata ce-am aflat.

    :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. :))) revolutionari spuneam atunci, inconstienti ma gandesc acum si cred ca tocmai din pricina libertatii aleia de acasa ne bubuia mintea destul de tare...
    ce gandeam seara la colt cu capota, puneam in practica a doua zi la scoala.
    parca o aud si acum pe profa de romana la intrarea in clasa "capota si oprea, puteti ramane in pauza sau puteti merge sa va plimbati fara sa va pun absente si promit ca va si trec, pt ca va rog, vreau doar sa-mi desfasot ora in liniste!" :)))))))))

    RăspundețiȘtergere
  3. cat mi-e de cunoscuta abordarea asta :)))
    "Carlea, poti pleca, nu-ti pun absenta."
    Nu-mi placea asa, era prea usor :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Băi băieți și, ce fețe de copii cuminți aveați în liceu... Uite așa află omu' ce " Iancu Jianu" zăcea în voi...

    RăspundețiȘtergere

Liceeni, bagati aici: