Hai noroc, zic.

In primul rand ma bucur ca ne-am adunat. La BrauHaus, acum o saptamana si aici pe blog. Mie mi-a facut foarte bine intalnirea noastra pentru ca fara ea n-as fi realizat asa, aproape palpabil, un lucru extrem de simplu: relatiile din liceu, relatiile dintre noi, prieteniile care s-au nascut au fost singurele legaturi absolut dezinteresate din viata mea. Si cred ca si a voastra. Dupa liceu cand am intrat in viata toate conexiunile noastre purtau amprenta unui interes si astfel prietenia care se nastea din acea conexiune nu era una pura suta la suta. Mi-am dat seama de asta dupa cateva beri la BrauHaus cand am plonjat intr-un trecut de amintiri in care toti eram prea mici, prea prosti, prea curati, prea naivi si prea in afara vietii ca sa avem la noi altceva decat bucuria de a fi unii cu altii.

Am sa incerc sa tin pasu cu voi si sa scriu si eu pe aici desi Carlea si Violeta vad ca sunt activi rau de tot.

V-am pupat!


PS. Care mai tine minte daca era in echipa care a dat teapa la bere la Poiana sa spuna prezent ca vreau sa avem o rememorare cat mai precisa. Ma interseaza procesul in care s-a facut evacuarea terasei fara sa se prinda chelnerii. Mi-aduc aminte doar ca la un moment dat s-au prins si noi fugeam rau de tot. Dar care noi? Jean, Carlea, Poga? Altii?