Inceput de poveste de dragoste, distrus miseleste de un telefon nenorocit!

Dragii mei, să vă povestesc una dintr-a 9-a.

La un moment dat începuse să-mi cam placă de Dana Marin (care părea că mă simpatizează, deşi se uita la mine cumva şmecheros, de se vedea că mă miroase că sunt încă un puşti cordit), iar prietenul meu vechi Sergiu Andrea era îndrăgostit lulea de prietena Danei, frumoasa Oana Pânzaru din Bucureştii Noi, prietenă şi cu Adelina.
Nu mai ştiu unde am fost noi într-o zi mai mulţi, cert este că am ajuns toţi patru, Oana, Dana, Sergiu şi cu mine, într-un parc. Acolo, la umbra boscheţilor, eu şi Sergiu am început să ne spargem în figuri, să le impresionăm pe fete. Le arătam ce scheme de jiu-jitsu ştiam noi, ne dădeam peste cap, ne răsuceam mâinile, ne făceam că ne luptăm la greu, ce să mai, rupere în băşini urât de tot.

Fetele se uitau la noi într-un fel care mă face să mă îmbujorez şi acum, să moară Cichi Cian de vă mint!
Buuun, deci începutul fusese făcut, acum trebuia să aprofundez de unul singur relaţia cu Dana.
După câteva zile o sun pe Dana Marin să o invit la film (cred). Îmi răspunde destul de rece, în fine, îmi fac curaj şi o invit şi ea de colo sare:

- Ca ce chestie să mergi tu cu mine la film?

Mă nene, mi-au cazut 00le din chiloţi când am auzit. Şi deodată a lătrat un câine. Dar eu ştiam că Dana nu are câine!!!
- Auzi, da’ când ţi-ai luat tu câine?, o întreb nedumerit.
- Păi nu l-ai văzut ieri?, mă întrebă fata, cu o ditamai mirarea în glas.

De fapt nu era Dana Marin, ci Dana Colet, o altă colegă la care fusesem cu o treabă cu o zi în urmă şi greşisem telefonul. Şi aşa mi-am pierdut curajul să o mai sun pe adevărata Dana Marin.