Jan ne distrugea moral!

Îmi doream de multă vreme să văd şi eu un film porno, dar nu avusesem ocazia până într-o fericită (şi nenorocită în acelaşi timp) zi.
Dintre cei la care aveam acces, aveau video doar trei prieteni ai mei - Marius (din bloc de la mine), Sergiu Andrea şi Jan Antonescu.

Din ăştia, care credeţi că putea avea oarece legături cu pornografia? Sergiu.
Nu. Evident, domnu' Jan.
Deci mă duc la Jan împreună cu mai mulţi, printre care şi simpaticul Alex nu mai ştiu cum, prieten vechi al lui Jan – căci se făcuse anunţul cel mare: avem film porno!

Ghiozdanele şi mapele au fost aruncate claie peste grămadă şi fiecare a căutat să ocupe un loc cât mai bun la videotecă. A început filmul. Dragi colegi, am fost şocat.
Ce făceau femeile alea cu gura, sunt absolut, dar absolut convins că nici nu vă puteţi imagina.
Şi femei normale, ca alea pe care le vezi pe stradă, nu arătau toate ca Ciciolina sau Lavinia Şandru.
Am plecat de acolo tremurând, cu ochii beliţi în cap, iar coiţele mele, altfel modeste, se făcuseră cât pumnul lui Tolea Ciumac.
Nu ştiu ce efect are primul film porno (şi singurul, în cazul meu, da? ca mai citeste si nevasta-mea p'aci) asupra altor tineri, dar pe mine m-a bulversat în aşa hal încât aveam senzaţia că orice femeie mai frumoasă de pe stradă poate fi convinsă foarte uşor să sară în pat. Sau pe masă. Sau sub masă. Ori direct pe lustră, să nu ne mai complicăm aiurea.

Ajung la liceu, când ce să vezi în curte, frumuşica Adelina era singurică.


Era una din cele mai dorite fete din clasă şi chiar din liceu şi credeţi-mă că în sarafanul scurtuţ, cu o palmă deasupra genunchiului şi cu dres alb, te făcea să nu te mai gândeşti nici chiar la bac. Nu ştiu exact ce-am făcut eu acolo prin jurul ei, cert este că am reuşit să o murdăresc pe ciorăpei cu apă murdară, dintr-o băltoacă.
Mi s-a părut un gest normal, cavaleresc şi lipsit de orice conotaţie necolegială (să n-aud nimic, da?) să o şterg pe biata fată pe ciorăpei. Am scot batista şi cu mâinile tremurânde am început pe jos, pe la pulpiţele alea de le zice gambe. Ea zâmbea aşa vulpeşte, eu mă prefăceam foarte serios, adică mă-nţelegi nu era nicio chestie deosebită pentru mine, făceam asta zilnic.
Dar, fatalitate, cu capul plin de scene porno am prins curaj şi am urcat tot mai sus. Când am trecut de genunchi am revenit la realitate. Brusc. Adelina mi-a frecat o palmă de m-a făcut să realizez că viaţa nu-i ca filmul.

Pardon şi fi-r-ai al şomajului să fii, Jane, cu filmele tale!